Rob Gonsalves, (più ti avvicini e più sono Ondine)
*
Spicàri
E
s’addummiscìu rintra a ‘n lettu
fora re cupètti, e passàu ra notti o celu
sbannicànnu l’ali
comu n’auscèddu
na potta sbatti contr’o lettu
u ventu veni.
A bbèniri ‘n tempu, forsi
pi nun fari mancu ‘n cuntu.
Fèmmiti, fèmmiti, vuci
si troppu vilùci
rarrèri nun ti sacciu cchiù stari.
fora re cupètti, e passàu ra notti o celu
sbannicànnu l’ali
comu n’auscèddu
na potta sbatti contr’o lettu
u ventu veni.
A bbèniri ‘n tempu, forsi
pi nun fari mancu ‘n cuntu.
Fèmmiti, fèmmiti, vuci
si troppu vilùci
rarrèri nun ti sacciu cchiù stari.
Crescere
in fretta
E si addormentò dentro
a un letto / fuori dalle coperte, trapassò dalla notte al cielo / spalancando
le ali / come un passerotto / una porta sbatte contro il letto / il vento
viene. / Verrà un tempo, forse / senza più debiti. / Fermati, fermati, voce /
sei troppo veloce / non ti so stare più dietro.
Compitu re vivi
*
Tra i progetti realizzati con i suoi alunni si
ricorda l’ultimo: “Gli alberi poeti/ci”, scritture originali di poeti e bambini
intorno al tema degli alberi.
*
Martinu
Parlai r’a luna.
Eramu una ricina,
’n terra, aggiuccati,
a ggiru, nnô jardinu.
Eramu una ricina,
’n terra, aggiuccati,
a ggiru, nnô jardinu.
Parlai
r’u bbiancu
r’a luna;
r’i màculi nnô bbiancu
r’a luna; r’a luci
chi scoppa ri nn’a luna.
Ascutàvanu a mmia
taliannu ’a luna.
r’a luna;
r’i màculi nnô bbiancu
r’a luna; r’a luci
chi scoppa ri nn’a luna.
Ascutàvanu a mmia
taliannu ’a luna.
Cc’era
Martinu,
’u picciriddu ch’avia
l’occhi astutati, nzèmmula
cu’nniatri:
stava cu’ ’a testa calata,
’i manu ncapu l’erva
chi spuntava.
’u picciriddu ch’avia
l’occhi astutati, nzèmmula
cu’nniatri:
stava cu’ ’a testa calata,
’i manu ncapu l’erva
chi spuntava.
Parlai
r’a luna,
tunna e a fauci;
r’a mezzaluna;
r’u jocu r’a luna
chi s’ammuccia nnê nèvuli
e s’affaccia…
E a ccorpu Martinu
mi firmau.
«È bbedda»
rissi «’a luna!».
tunna e a fauci;
r’a mezzaluna;
r’u jocu r’a luna
chi s’ammuccia nnê nèvuli
e s’affaccia…
E a ccorpu Martinu
mi firmau.
«È bbedda»
rissi «’a luna!».
Parlai della luna. /
Eravamo una diecina, / per terra, accovacciati, / a giro, nel giardino. //
Parlai del bianco / della luna; / delle macchie nel bianco / della luna; della
luce / che viene dalla luna. / Ascoltavano me / guardando la luna. // C’era
Martino, il bambino che aveva / gli occhi spenti, insieme / a noi: / stava a
testa bassa, / le mani sull’erba / appena nata. // Parlai della luna, / tonda e
a falce; / della mezzaluna; / del gioco della luna / che si nasconde fra le
nuvole / e riaffaccia… / E all’improvviso Martino / m’interruppe. // «È bella»
/ disse «la luna!».
È possibile ascoltare Martinu dalla
voce di Nino de Vita sul sito di RaiPlay
Radio a
questo link
*
Antologia
1984-2014, Mesogea, Messina 2015
http://www.mesogea.it/sulita-la-nuova-raccolta-di-versi-di-nino-de-vita.html
*
*

Nessun commento:
Posta un commento
here we are